|
de Cornel Nistorescu
Luni, 3 Mai 2004
Si vinatoarea, si girofarul nu sint decit complexele
de putere ale unor personaje care vor sa-l imite pe Tovarasul. Si in
congrese, inclusiv ale celor tineri si marunti, si in alaiuri. Ba, printre
adeptii acestui sport a devenit deja celebra scena in care Adrian Nastase
isi povesteste ispravile vinatoresti. Exact ca si Ceausescu. Toti tac si
asculta muti de admiratie. Toti dau din cap. Si incearca sa-l imite pe
ascuns, cu alte prilejuri, in preajma focului sau la masa, cu totii
afirmind sub legamint ca asa ceva nu poate face (trage, prinde, lua in
catare) decit Adrian Nastase. Ceea ce duce lucrurile undeva intr-o zona a
comicului. Ca Adrian Nastase o prefera, il priveste. In fond, nimeni nu-l
poate opri pe un om de origine modesta sa se creada os domnesc si sa-si
regizeze spectacolele visate. Altceva mi se pare important. Ca vinatoarea
a devenit o pasiune mimetica, dominanta in PSD, ca si masoneria in
guvern. Si ca, dintr-o abordare prost inteleasa, cu viziunea discutabila
pe care o poate naste puterea, ea ajunge la forme caricaturale,
pagubitoare pentru domeniu in sine. Diversi vinatori si pescari povestesc
cum, in tara, tot felul de lacuri sau paduri, de la Arad si pina la
Razelm, sint socotite locuri preferate ori proprietati sub acoperire ale
lui Adrian Nastase. E chiar greu de stabilit care dintre cele
concesionate de Alexandru Bitner sau de altii apartin cu adevarat
acestora sau sint ale primului-ministru.
Ca si in vremea Tovarasului (numit de unii Impuscatu’), circula deja
zvonurile. Accidentele de vinatoare sint si ele undeva la limita dintre
comunicate oficiale si povesti vinatoresti. Unii vorbesc despre partide
la care primul-ministru era insotit de unul dintre copiii sai minori. Altii,
ca in relatarile cu specific ce domina aceasta indeletnicire, povestesc
cum stiu ei sigur ca premierul se afla intr-un elicopter din care s-a
tras.
Prezenta in fruntea AGVPS, concomitent cu pozitia de prim-ministru, face
ca alocarea unor sume din fondurile publice sa-l aseze pe Adrian Nastase
intr-o dubla ipostaza. Pe de o parte, conduce tabara care imparte si, pe
de alta parte, conduce tabara care primeste. Ceea ce este benefic pentru
cel in cauza, dar mai putin recomandabil pentru o persoana cu pretentii.
Vinatoarea la limita dezmatului si cu consecinte nefericite asupra
echilibrului speciilor si ecosistemului (dupa cum atrag atentia, in
editia de azi, un vinator din Dimbovita, dar si Laszlo Szabo-Szeley, ale
carui marturii au fost publicate in ianuarie anul acesta de “Evenimentul
zilei”, sau paznicii Stefan Sandu si Ion Moise, batuti de politisti)
atinge forme dintre cele mai ciudate. Oscileaza intre comic si exces.
Intre un comportament discretionar, de sorginte dictatoriala, si snobism
monden.
In loc sa promoveze vinatoarea ca o indeletnicire respectabila, supusa
unor reguli stricte, Adrian Nastase a impins pasiunea sa de adoptie
intr-o zona a arbitrarului in care este mai importanta pozitia de premier
decit dragostea pentru un sport nobil.
Fiind vorba despre un domeniu in care s-a instaurat deja frica de a
vorbi, nu ne ramine decit sa revenim asupra noilor reguli care domina
vinatoarea in Romania.
|
